Întrebări frecvente
Tulburările psihice sunt înconjurate de mituri care alimentează stigma și descurajează accesul la tratament. Dorim să vă prezintăm șase mituri comune, cu clarificările necesare:
1. Mit: Tulburările psihice sunt un semn de slăbiciune
- Clarificare: Tulburările psihice sunt afecțiuni medicale cauzate de factori biologici, genetici sau de mediu, nu de lipsa de voință. Persoanele evită să ceară ajutor pentru a nu fi etichetate drept "slabe" sau "nebune" .
- Statistică: 1 din 4 români suferă de o tulburare psihică cel puțin o dată în viață (OMS), cu peste 500.000 de cazuri înregistrate în 2019 (Ministerul Sănătății).
- Putem compara sănătatea mintală cu cea fizică :"Creierul e un organ, ca și inima". "A cere ajutor e curaj, nu slăbiciune." În terapiile de grup, pacienții își împărtășesc experiențele reușind să combată această preconcepție . Doar o mică parte din cei 2 milioane de români cu anxietate sau 500.000 cu alte tulburări psihice (2019) accesează tratament, din cauza stigmei (Ministerul Sănătății).
- Efecte: Suferința individuală se agravează, ducând la scăderea productivității, relații tensionate și, în cazuri extreme, suicid (România are o rată de suicid de 10,4 la 100.000 de locuitori, conform OMS).
- Exemplu concret: Un tânăr cu depresie poate evita psihiatrul de teama stigmatizării, ceea ce duce la abandon școlar sau pierderea locului de muncă.
2. Mit: Psihiatria înseamnă doar medicamente care "te fac legumă".
- Clarificare: Tratamentele includ psihoterapie și medicamente în doze ajustate pentru a minimiza efectele secundare.
- Statistică: Psihoterapia este principala metodă pentru 19,23% din cazurile de anxietate și 9,14% din cazurile de depresie la adolescenți (UNICEF, 2022).
- Încercăm să promovăm în rândul pacienților faptul că medicamentele sunt doar o parte a soluției alături de psihoterapie. Acest mit descurajează accesul la servicii, mai ales în comunități sărace sau rurale, unde educația despre sănătatea mintală este limitată iar lipsa de fonduri agravează situația. Statistic, doar 20% din copiii și adolescenții cu tulburări psihice primesc ajutor în România, din cauza accesului limitat și a stigmei (UNICEF, 2022).
- Efecte: Grupurile vulnerabile (copii, persoane din medii defavorizate) sunt cele mai afectate, perpetuând cicluri de sărăcie și excluziune. Fără tratament, tulburările psihice duc la abandon școlar, șomaj și dependență de asistență socială.
- Exemplu concret: În zonele rurale, unde psihiatrii sunt rari, stigma împiedică părinții să caute ajutor pentru copiii cu tulburări de comportament, limitându-le viitorul.
3. Mit: Dacă merg la psihiatru, o să fiu internat obligatoriu.
- Clarificare: Internarea este rezervată cazurilor ce necesită unele investigații și tratamente spitalicești , iar majoritatea primesc tratament ambulatoriu.
- Statistică: Peste 90% din cazurile de depresie și anxietate sunt tratate ambulatoriu (Ministerul Sănătății, 2019). Legea 487/2002 ( actualizată) stabilește care sunt condițiile internării nevoluntare.
- Psihiatrul vă ajută să găsiți soluții, nu să vă interneze automat. Aceste mituri sunt amplificate de reprezentări eronate în filme, seriale sau știri, care prezintă tulburările psihice ca fiind dramatice sau misterioase. Lipsa educației contribuie la percepția greșită, doar 27% din europeni (inclusiv români) având cunoștințe adecvate despre sănătatea mintală (studii UE).
- Efecte: Aceste stereotipuri întăresc frica și neîncrederea, reducând solidaritatea comunitară și împiedicând integrarea socială a celor afectați.
- Exemplu concret: Un reportaj TV care asociază schizofrenia cu violența poate descuraja o persoană să caute ajutor, de teama etichetării.
4. Mit: Oamenii cu probleme psihice sunt periculoși
- Clarificare: Majoritatea persoanelor cu tulburări psihice nu sunt violente, ci au nevoie de sprijin.
- Statistică: Sub 5% din cazurile de tulburări psihice implică violență (OMS). Anxietatea (2 milioane de cazuri) și depresia (45.000 de cazuri noi în 2019) nu sunt legate de agresivitate.
- Consultând statisticile reușim să demontăm stereotipurile. De multe ori persoanele cu tulburări psihice sunt mai degrabă victime decât agresori. Percepția publică exagerează acest risc de agresivitate, ducând la marginalizarea celor afectați de boala psihică.
- Efecte: Persoanele cu tulburări psihice sunt adesea evitate de colegi, prieteni sau angajatori. La locul de muncă, dezvăluirea unei tulburări poate duce la discriminare (ex. refuzul promovării sau concediere mascată).
- Exemplu concret: Un angajat cu anxietate poate fi exclus din proiecte de echipă din cauza prejudecăților, reducându-i șansele de avansare.
5. Mit: Odată ce ai o tulburare psihică, nu te mai faci bine
- Clarificare: Cu tratament, multe tulburări pot fi gestionate, iar recuperarea este posibilă.
- Statistică: Peste jumătate din cazurile de anxietate și depresie se ameliorează cu tratament timpuriu. Intervențiile precoce reduc recidivele (UNICEF, 2022).
- În grupurile de suport pacienții își împărtășesc succesul ajungând la concluzia că un tratament adecvat , poate să redea o viață normală.
6. Mit: Psihiatrii citesc mințile sau te manipulează
- Clarificare: Diagnosticul este un proces științific bazat pe standarde internaționale și colaborare cu pacientul.
- Statistică: Evaluările psihiatrice implică dialog direct cu pacientul, folosind criteriile DSM și ICD.
- Mesajul pe care dorim să îl transmitem e că psihiatrii colaborează cu dvs, nu vă controlează.
Cum s-ar putea reduce stigma?
Provocări în România:
Doar un mic procent din bugetul sănătății este alocat sănătății mintale, limitând accesul la servicii. Subfinanțarea alimentează percepția că psihiatria nu oferă soluții eficiente, întărind ideea că tratamentele sunt inadecvate .
Pacienții din mediul rural pot parcurge zeci de kilometri pentru o consultație, descurajându-i să caute ajutor.
Datele incomplete, mai ales pentru copii și adolescenți, complică eforturile de educație.
Creșterea cu 15% a cazurilor de depresie (2013-2019) arată nevoia urgentă de campanii.
Lipsa personalului specializat inclusiv psihologi și asistenți sociali:
- Suprasolicitarea personalului duce la liste lungi de așteptare și consultații scurte, reducând calitatea îngrijirii.
- Lipsa specialiștilor în zonele rurale întărește inegalitățile sociale, afectând grupurile vulnerabile.
Strategii de abordare pentru a reduce impactul miturilor și al stigmei:
- Creșterea finanțării
- Formarea și atragerea specialiștilor
- Educația publică
- Îmbunătățirea accesului
- Colectarea datelor
- Colaborarea cu media
- Implementarea legislației și investiții în servicii comunitare